Ce obligații am dacă importez produse din China?

Importul din China vă plasează de obicei în rolul de importator

Cine aduce pentru prima dată produse din China pe piața UE este considerat importator conform GPSR, iar acest rol implică un pachet specific de obligații. Importatorul verifică dacă producătorul din afara UE a pregătit documentația tehnică obligatorie și evaluarea riscurilor, se asigură că produsul poartă marcajele și instrucțiunile necesare, și garantează că avertismentele sunt disponibile în limba consumatorului pe pagina produsului. De asemenea, datele de contact trebuie să figureze pe produs sau ambalaj, pentru ca o autoritate de supraveghere să poată contacta importatorul, iar evidența trasabilității trebuie menținută. Deoarece la importul din China de obicei nu există un producător în UE, importatorul constituie prima verigă a lanțului de responsabilitate cerut de regulament — fără această verigă, un produs nu poate fi oferit pe piață.

Există o excepție pe care mulți antreprenori o trec cu vederea: cine vinde produsul achiziționat sub propriul nume sau marcă — chiar dacă aceasta este doar un logo propriu pe un produs gata de utilizare, sau dacă produsul a fost modificat substanțial — nu este considerat importator, ci producător, cu obligații mai grele corespunzătoare, cum ar fi elaborarea proprie a analizei riscurilor și a documentației tehnice. Un distribuitor, care revinde un produs neschimbat fără a fi cel care l-a importat pentru prima dată în UE, are un rol mai ușor: nu trebuie să verifice obligațiile producătorului, dar trebuie să se asigure că importatorul sau producătorul și-au îndeplinit partea.

Justificare: articolul 11 și disposițiile privind producătorul

Obligațiile importatorului sunt stabilite în articolul 11 al Regulamentului (UE) 2023/988; cine se califică în schimb ca producător se încadrează în disposițiile privind producătorul din același regulament. Cerința lingvistică pentru avertismente variază pe țară: în Olanda este olandeza, în Germania este germana, în Belgia este olandeza, franceza sau germana în funcție de regiunea lingvistică deservită. Evidența trasabilității și documentația tehnică trebuie păstrate timp de șase ani.